exod (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXÓD, exoduri, s. n. 1. Părăsire în masă a unei țări sau a unui teritoriu de către populația respectivă; emigrare în masă.
2. Parte finală a unei tragedii grecești, cuprinzând deznodământul și ieșirea din scenă în cortegiu a actorilor. – Din
fr. exode.exod (Dicționar de neologisme, 1986)EXÓD s.n. 1. Parte finală (care conține deznodământul și catastrofa) a unei tragedii grecești.
2. Emigrare în masă a unei populații. [Pl.
-uri. / < fr.
exode, cf. gr.
exodos – ieșire].
exod (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXÓD s. n. 1. parte finală a unei tragedii grecești, deznodământul și ieșirea din scenă. 2. emigrare în masă a unei populații. (< fr.
exode, lat.
exodus)
exod (Dicționaru limbii românești, 1939)*exód n., pl.
urĭ și
oade (vgr.
éx-odos, ĭeșire. V.
met- și
peri-od). A doŭa carte a Pentateŭculuĭ, în care se descrie ĭeșirea Jidanilor din Egipt. Mare emigrațiune.
exod (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exód s. n.,
pl. exóduriexod (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)exod n.
1. a doua carte a Pentateucului în care se descrie ieșirea Evreilor din Egipt;
2. fig. mare emigrațiune.
exod (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXÓD, exoduri, s. n. 1. Emigrare în masă a unei populații, evacuare, refugiere (în timp de război, cataclisme etc.); plecare în număr mare (dintr-o regiune în alta, de la sat la oraș etc.).
2. Parte finală a unei tragedii grecești, cuprinzând deznodământul și ieșirea din scenă în cortegiu a actorilor. — Din
fr. exode.