exoemisie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXOEMÍSIE, exoemisii, s. f. Emisie de electroni de către suprafețele corpurilor supuse în prealabil unei acțiuni (prelucrare mecanică, iradiere etc.). [
Pr.:
-so-e-] – Din
fr. exoémission.exoemisie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exoemísie (-si-e) s. f.,
art. exoemísia (-si-a), g.-d. art. exoemísiei; pl. exoemísii, art. exoemísiile (-si-i-)exoemisie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXOEMÍSIE, exoemisii, s. f. Emisie de electroni de către suprafețele corpurilor supuse în prealabil unei acțiuni (prelucrare mecanică, iradiere etc.). [
Pr.: -
so-e-] — Din
fr. exoémission.