exocrin - explicat in DEX

exocrin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXOCRÍN, -Ă, exocrini, -e, adj. Care are secreție externă. ♦ Glandă exocrină = glandă al cărei conținut se elimină printr-un canal excretor. – Din fr. exocrine.

exocrin (Dicționar de neologisme, 1986)
EXOCRÍN, -Ă adj. (Despre glande) Cu secreție externă. [< fr. exocrine, cf. gr. exo – în afară, krinein – a secreta].

exocrin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXOCRÍN, -Ă adj. (despre glande) cu secreție externă. (< fr. exocrine)

exocrin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
exocrín (-xo-crin) adj. m., pl. exocríni; f. exocrínă, pl. exocríne

exocrin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXOCRÍN, -Ă, exocrini, -e, adj. Care are secreție externă. ◊ Glandă exocrină = glandă al cărei conținut se elimnină printr-un canal excretor. — Din fr. exocrine.