exoelectron (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXOELECTRÓN, exoelectroni, s. m. Electron produs prin exoemisie. [
Pr.:
-so-e-] – Din
fr. exo-électron.exoelectron (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXOELECTRÓN s. m. electron produs prin exoemisiune. (< fr.
exo-électron)
exoelectron (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exoelectrón s. m.,
pl. exoelectróniexoelectron (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXOELECTRÓN, exoelectroni, s. m. Electron produs prin exoemisie. [
Pr.:
-so-e-] — Din
fr. exo-electron.