exiguitate - explicat in DEX

exiguitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXIGUITÁTE, exiguități, s. f. (Rar) Exigență. [Pr.: -gu-i-] – Din fr. exiguïté, lat. exiguitas, -atis.

exiguitate (Dicționar de neologisme, 1986)
EXIGUITÁTE s.f. (Rar) Exigență. ♦ Micime, îngustime. [Pron. -gu-i-. / cf. fr. exiguité, lat. exiguitas].

exiguitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXIGUITÁTE s. f. exigență. ◊ micime, îngustime. (< fr. exiguïté, lat. exiguitas)

exiguitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*exiguitáte f. (lat. exigúitas, -átis, d. exígus, mic, d. exigere, a exige). Micime, modicitate: exiguitatea uneĭ lefĭ.

exiguitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
exiguitáte (livr.) (-gu-i-) s. f., g.-d. art. exiguitắții; pl. exiguitắți

exiguitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXIGUITÁTE, exiguități, s. f. (Livr.) Exigență. [Pr.: -gu-i-] — Din fr. exiguïté, lat. exiguitas, -atis.