exigent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXIGÉNT, -Ă, exigenți, -te, adj. Care pretinde multă grijă, strictețe, corectitudine de la alții (și de la sine însuși) în privința îndeplinirii unei datorii; pretențios. – Din
fr. exigeant, lat. exigens, -ntis.