exigibilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXIGIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi exigibil. – Din
fr. exigibilité.exigibilitate (Dicționar de neologisme, 1986)EXIGIBILITÁTE s.f. Însușirea, caracterul a ceea ce este exigibil. [Cf. fr.
exigibilité].
exigibilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXIGIBILITÁTE s. f. însușirea de a fi exigibil. (< fr.
exigibilité)
exigibilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*exigibilitáte f. (d.
exigibil). Calitatea de a fi exigibil.
exigibilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exigibilitáte s. f.,
g.-d. art. exigibilitắțiiexigibilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXIGIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi exigibil. — Din
fr. exigibilité.