exigibil - explicat in DEX

exigibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXIGÍBIL, -Ă, exigibili, -e, adj. (Despre obligații bănești) A cărei executare poate fi cerută de îndată de către creditor. – Din fr. exigible.

exigibil (Dicționar de neologisme, 1986)
EXIGÍBIL, -Ă adj. Care se poate cere, asupra căruia se pot ridica pretenții. ♦ (Jur.; despre obligații) Care trebuie îndeplinit în orice caz. [< fr. exigible].

exigibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXIGÍBIL, -Ă adj. 1. care poate fi cerut. 2. (jur.; despre obligații) care trebuie îndeplinit în orice caz. (< fr. exigible)

exigibil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*exigíbil, -ă adj. (d. exig; fr. -ible). Care poate fi exis: impozitu (!) e exigibil tuturor cetățenilor.

exigibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
exigíbil adj. m., pl. exigíbili; f. exigíbilă, pl. exigíbile

exigibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
exigibil a. care se poate exige: impozitul este exigibil pentru toți cetățenii.

exigibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXIGÍBIL, -Ă, exigibili, -e, adj. (Despre obligații bănești) A cărei executare poate fi cerută de îndată de către creditor. — Din fr. exigible.