excogitație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXCOGITÁȚIE, excogitații, s. f. (
Livr.) Efort de gândire. – Din
fr. excogitation, lat. excogitatio.excogitație (Dicționar de neologisme, 1986)EXCOGITÁȚIE s.f. (
Liv.) Efort de gândire. [Gen.
-iei. / < lat.
excogitatio, cf. fr.
excogitation].
excogitație (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXCOGITÁȚIE s. f. efort de gândire. (< lat.
excogitatio, fr.
excogitation)
excogitație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)excogitáție (
livr.)
(-ți-e) s. f.,
art. excogitáția (-ți-a), g.-d. art. excogitáției; pl. excogitáții, art. excogitáțiile (-ți-i-)excogitație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXCOGITÁȚIE, excogitații, s. f. (
Livr.) Efort de gândire. — Din
fr. excogitation, lat. excogitatio.