exclusivist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXCLUSIVÍST, -Ă, exclusiviști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care are o atitudine de exclusivism, care manifestă exclusivism. – Din
fr. exclusiviste.exclusivist (Dicționar de neologisme, 1986)EXCLUSIVÍST, -Ă adj. Referitor la exclusivism, propriu exclusivismului. //
s.m. și f. Adept al exclusivismului. [< fr.
exclusiviste].
exclusivist (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXCLUSIVÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care are o atitudine de exclusivitate. (< fr.
exclusiviste)
exclusivist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exclusivíst adj. m.,
pl. exclusivíști; f. exclusivístă, pl. exclusivísteexclusivist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXCLUSIVÍST, -Ă, exclusiviști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care are o atitudine de exclusivism, care manifestă exclusivism. — Din
fr. exclusiviste.