excomunica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I.
Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din
lat. excommunicare, fr. excommunier.excomunica (Dicționar de neologisme, 1986)EXCOMUNICÁ vb. I. tr. A exclude din comunitatea bisericii; a afurisi. [P.i.
excomúnic. / < lat.
excommunicare].
excomunica (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXCOMUNICÁ vb. tr. a exclude dintr-o comunitate religioasă. (< lat.
excommunicare, fr.
excommunier)
excomunica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)excomunicá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
excomúnicăexcomunicà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)excomunicà v. a afurisi.
excomunica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I.
Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. —
Din lat. excommunicare, fr. excommunier.