excomunicare - explicat in DEX

excomunicare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXCOMUNICÁRE, excomunicări, s. f. Acțiunea de a excomunica și rezultatul ei; excludere temporară sau definitivă dintr-o comunitate religioasă creștină, mozaică etc. pentru abateri de la canoane sau dogme. – V. excomunica.

excomunicare (Dicționar de neologisme, 1986)
EXCOMUNICÁRE s.f. Act prin care cineva este excomunicat; afurisenie. [< excomunica].

excomunicare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
excomunicáre s. f., g.-d. art. excomunicắrii; pl. excomunicắri

excomunicare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
excomunicare f. afurisanie.

excomunicare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXCOMUNICÁRE, excomunicări, s. f. Acțiunea de a excomunica și rezultatul ei; excludere temporară sau definitivă dintr-o comunitate religioasă (creștină, mozaică etc.) pentru abateri de la canoane sau dogme. — V. excomunica.