exclusivism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXCLUSIVÍSM s. n. 1. Atitudinea celui care refuză să ia în considerație părerile sau ideile altora.
2. Caracterul a ceea ce este exclusiv. – Din
fr. exclusivisme.exclusivism (Dicționar de neologisme, 1986)EXCLUSIVÍSM s.n. Refuz categoric de a ține seama de părerile, de ideile altcuiva, de a veni în contact cu altfel de oameni etc.; caracterul a ceea ce este exclusiv. [< fr.
exclusivisme].
exclusivism (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXCLUSIVÍSM s. n. 1. refuz categoric de a ține seama de părerile sau ideile altora. 2. caracterul, însușirea a ceea ce este exclusiv. (< fr.
exclusivisme)
exclusivism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exclusivísm s. n.exclusivism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXCLUSIVÍSM s. n. 1. Atitudinea celui care refuză să ia în considerație părerile sau ideile altora.
2. Caracterul a ceea ce este exclusiv. — Din
fr. exclusivisme.