excitație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXCITÁȚIE, excitații, s. f. 1. Excitare.
2. Proces fiziologic care se manifestă prin activitatea funcțională (contracție, secreție sau generare de impulsuri) a unei celule, a unui țesut sau a unui organ, ca răspuns la un factor stimulativ intern sau extern.
3. Producere a unui câmp magnetic util în mașini, aparate sau instrumente electrice.
4. Producere a câmpului magnetic inductor util în mașinile electrice, în unele aparate electrice și instrumente electrice. – Din
fr. excitation, lat. excitatio.excitație (Dicționar de neologisme, 1986)EXCITÁȚIE s.f. 1. Proces fiziologic manifestat prin activitatea funcțională a unei celule, a unui țesut sau a unui organ etc. ca reacție la un stimul, la un îndemn; excitare.
2. Stare de enervare, de încordare, de ațâțare; agitație.
3. Alimentarea prin curent electric a unui ansamblu de spire conducătoare pentru a produce un câmp magnetic. ♦ Ansamblul de spire prin care trece curentul de excitație. [Gen.
-iei, var.
excitațiune s.f. / cf. fr.
excitation, lat.
excitatio].
excitație (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXCITÁȚIE s. f. 1. excitare. 2. proces fiziologic manifestat prin accentuarea activității funcționale a unei celule, a unui țesut sau organ ca reacție la un stimul. 3. stare de enervare, de încordare, de ațâțare. 4. producere a unui câmp magnetic util în mașini, aparate sau instrumente electrice. ◊ producere a câmpului magnetic inductor util în mașinile, aparatele și instrumentele electrice. (< fr.
excitation, lat.
excitatio)
excitație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)excitáție (-ți-e) s. f.,
art. excitáția (-ți-a), g.-d. art. excitáției; pl. excitáții, art. excitáțiile (-ți-i-)excitație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXCITÁȚIE, excitații, s. f. 1. Excitare.
2. Proces fiziologic care se manifestă prin activitatea funcțională (contracție, secreție sau generare de impulsuri) a unei celule, a unui țesut sau a unui organ, ca răspuns la un factor stimulativ intern sau extern.
3. Solenația sau curentul electric al înfășurării de excitație a unei mașini electrice sau a unui aparat electric.
4. Producere a câmpului magnetic inductor util în mașinile electrice, în unele aparate electrice și instrumente electrice. — Din
fr. excitation, lat. excitatio.