excitabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXCITABILITÁTE s. f. Capacitate a substanței vii de a reacționa în mod specific la acțiunea mediului extern și intern. – Din
fr. excitabilité.excitabilitate (Dicționar de neologisme, 1986)EXCITABILITÁTE s.f. Capacitate a materiei vii de a reacționa la o excitație exterioară. [Cf. fr.
excitabilité].
excitabilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXCITABILITÁTE s. f. capacitate a materiei vii de a reacționa în mod special la stimuli. (< fr.
excitabilité)
excitabilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*excitabilitáte f. (d.
excitabil). Calitatea de a fi excitabil.
excitabilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)excitabilitáte s. f.,
g.-d. art. excitabilitắțiiexcitabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXCITABILITÁTE s. f. (
Biol.) Capacitate a substanței vii de a reacționa în mod specific la acțiunea mediului extern și intern. — Din
fr. excitabilité.