excitabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXCITÁBIL, -Ă, excitabili, -e, adj. Care poate fi (ușor) excitat. – Din
fr. excitable, lat. excitabilis.excitabil (Dicționar de neologisme, 1986)EXCITÁBIL, -Ă adj. Care se poate excita (ușor). ♦ Iritabil. [Cf. fr.
excitable].
excitabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXCITÁBIL, -Ă adj. care poate fi excitat (ușor). ◊ iritabil. (< fr.
excitable)
excitabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*excitábil, -ă adj. (lat.
excitabilis; fr.
-able). Care poate fi excitat.
excitabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)excitábil adj. m.,
pl. excitábili; f. excitábilă, pl. excitábileexcitabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)excitabil a. care poate fi excitat.
excitabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXCITÁBIL, -Ă, excitabili, -e, adj. Care poate fi (ușor) excitat.
— Din
fr. excitable, lat. excitabilis.