excipient - explicat in DEX

excipient (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXCIPIÉNT, -Ă, excipienți, -te, adj., s. n. (Substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. excipient.

excipient (Dicționar de neologisme, 1986)
EXCIPIÉNT adj., s.n. (Substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. [Pron. -pi-ent. / < fr. excipient].

excipient (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXCIPIÉNT adj., s. n. (produs farmaceutic) inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. (< fr. excipient)

excipient (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
excipiént¹ (-pi-ent) adj. m., pl. excipiénți; f. excipiéntă, pl. excipiénte

excipient (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
excipiént² (-pi-ent) s. n., pl. excipiénte

excipient (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXCIPIÉNT, -Ă, excipienți, -te, adj., s. n. (Substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. [Pr.: -pi-ent] — Din fr. excipient.