excesiv - explicat in DEX

excesiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXCESÍV, -Ă, excesivi, -e, adj. Care depășește limita normală; exagerat, abuziv. ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Din cale-afară de..., nespus de..., foarte, prea. – Din fr. excessif.

excesiv (Dicționar de neologisme, 1986)
EXCESÍV, -Ă adj. Care întrece marginile, măsura; nemăsurat, exagerat. ◊ Climă excesivă = climă cu variații mari de temperatură de la un anotimp la altul. // adv. Peste măsură de..., foarte. [Var. escesiv, -ă adj. / cf. fr. excessif].

excesiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXCESÍV, -Ă adj. care întrece limita normală; exagerat; abuziv. ♦ climă ~ă = climă cu variații mari de temperatură de la un anotimp la altul. ◊ (adv.) peste măsură de..., foarte. (< fr. excessif)

excesiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*excesív, -ă adj. (d. exces; fr. excessif). Care trece măsura: libertatea excesivă e vătămătoare. Adv. În mod excesiv: a ploŭat excesiv de mult.

excesiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
excesív adj. m., pl. excesívi; f. excesívă, pl. excesíve

excesiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
excesiv a. care trece peste măsură: puteri excesive.

excesiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXCESÍV, -Ă, excesivi, -e, adj. Care depășește limita normală; exagerat; abuziv. ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Din cale afară de..., nespus de..., foarte, prea. — Din fr. excessif.