exalta - explicat in DEX

exalta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare.

exalta (Dicționar de neologisme, 1986)
EXALTÁ vb. I. 1. tr., intr. A (se) înflăcăra, a (se) entuziasma puternic. 2. tr. (Rar) A lăuda, a ridica în slăvi. [Pron. eg-zal-, p.i. exált, 3,6 -tă. / < fr. exalter].

exalta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXALTÁ vb. I. tr., refl. a (se) înflăcăra, a (se) entuziasma puternic. II. tr. a slăvi, a glorifica. (< fr. exalter)

exalta (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
exaltá vb., ind. prez. pers. 1 exalt (exaltez)

exalta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
exaltá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exáltă

exaltà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
exaltà v. 1. a ridica în slava cerului, a lăuda mult; 2. a entuziasma, a încălzi peste măsură: a exalta imaginația.

exalta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] — Din fr. exalter, lat. exaltare.