exaltat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXALTÁT, -Ă, exaltați, -te, adj. 1. Entuziasmat, înflăcărat, aprins peste măsură, până la paroxism; exagerat.
2. (
Fam.) Ieșit din minți, surescitat. [
Pr.:
-eg-zal-] –
V. exalta.exaltat (Dicționar de neologisme, 1986)EXALTÁT, -Ă adj. Aprins, înflăcărat peste măsură. ♦ (
Fam.) Smintit, țicnit. [<
exalta].
exaltat (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXALTÁT, -Ă I.
adj., s. m. f. (om cu temperament) aprins, înflăcărat, peste măsură. II. adj. (fam.) ieșit din minți; surescitat. (< exalta)
exaltat (Dicționaru limbii românești, 1939)*exaltát, -ă adj.
Fig. Cu mintea aprinsă, zăpăcit:
om, cap exaltat. Fam. Nebun. – Ob.
egz- (după fr.).
exaltat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)exaltat a.
1. entuziast;
2. apucat de delir:
imaginație exaltată.exaltat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXALTÁT, -Ă, exaltați, -te, adj. 1. Entuziasmat, înflăcărat, aprins peste măsură, până la paroxism; exagerat.
2. (
Fam.) Ieșit din minți, surescitat. [
Pr.:
eg-zal-]. —
V. exalta.