exalta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXALTÁ, exált, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma.
2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [
Pr.:
eg-zal-] – Din
fr. exalter, lat. exaltare.exalta (Dicționar de neologisme, 1986)EXALTÁ vb. I. 1. tr., intr. A (se) înflăcăra, a (se) entuziasma puternic.
2. tr. (
Rar) A lăuda, a ridica în slăvi. [Pron.
eg-zal-, p.i.
exált, 3,6
-tă. / < fr.
exalter].
exalta (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXALTÁ vb. I. tr., refl. a (se) înflăcăra, a (se) entuziasma puternic. II. tr. a slăvi, a glorifica. (< fr.
exalter)
exalta (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))exaltá vb., ind. prez. pers. 1
exalt (exaltez)exalta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exaltá (a ~) [
x pron. gz]
vb.,
ind. prez. 3
exáltăexaltà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)exaltà v.
1. a ridica în slava cerului, a lăuda mult;
2. a entuziasma, a încălzi peste măsură:
a exalta imaginația.exalta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXALTÁ, exált, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma.
2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [
Pr.:
eg-zal-] — Din
fr. exalter, lat. exaltare.