exala - explicat in DEX

exala (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXALÁ, exál, vb. I. Tranz. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare.

exala (Dicționar de neologisme, 1986)
EXALÁ vb. I. tr. A răspândi, a împrăștia, a degaja (vapori, mirosuri etc.). [Pron. eg-za-, p.i. exál și -lez. / < fr. exhaler, cf. lat. exhalare].

exala (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXALÁ vb. tr. a răspândi, a emana, a degaja vapori, mirosuri. (< fr. exhaler, lat. exhalare)

exala (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
exalá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exálă

exalà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
exalà v. 1. a scoate dela sine vapori, a degaja un miros: florile exală un miros plăcut; 2. fig. a manifesta în afară, a exprima cu vioiciune: a-și exala plângerile.

exala (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXALÁ, exál, vb. I. Tranz. 1. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). 2. Fig. A exterioriza, a manifesta, a exprima. [Pr.: eg-za-] — Din fr. exhaler, lat. exhalare.