exalare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXALÁRE, exalări, s. f. Acțiunea de
a exala; exalație. [
Pr.:
eg-za-] –
V. exala.exalare (Dicționar de neologisme, 1986)EXALÁRE s.f. Acțiunea de a exala; exalație. [<
exala].
exalare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exaláre [
x pron. gz]
s. f.,
g.-d. art. exalắrii; pl. exalắriexalare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXALÁRE, exalări, s. f. Acțiunea de
a exala; exalație. [
Pr.:
eg-za-] —
V. exala.