exaltare - explicat in DEX

exaltare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXALTÁRE, exaltări, s. f. 1. Entuziasm, încântare, înflăcărare, duse la paroxism. 2. (Rar) Slăvire, proslăvire, glorificare. [Pr.: eg-zal-] – V. exalta.

exaltare (Dicționar de neologisme, 1986)
EXALTÁRE s.f. 1. Înflăcărare, entuziasm; încântare; exaltație. 2. (Rar) Slăvire, lăudare, glorificare. [< exalta].

exaltare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
exaltáre [x pron. gz] s. f., g-d. art. exaltắrii; pl. exaltắri

exaltare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXALTÁRE, exaltări, s. f. 1. Entuziasm, încântare, înflăcărare, duse la paroxism. 2. (Rar) Slăvire, proslăvire, glorificare. [Pr.: eg-zal-] — V. exalta.