erată - explicat in DEX

erată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ERÁTĂ, erate, s. f. Listă la sfârșitul unei cărți în care sunt semnalate și îndreptate greșelile de tipar sau de fond. – Din fr., lat. errata.

erată (Dicționar de neologisme, 1986)
ERÁTĂ s.f. Listă adăugată la sfârșitul unei cărți, conținând semnalarea și îndreptarea greșelilor de tipar (uneori și de fond) strecurate în cuprinsul lucrării. [Var. errata s.f., erratum s.n. / < fr., lat. errata, cf. lat. errare – a greși].

erată (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
erátă (eráte), s. f. – Listă la sfîrșitul unei cărți în care sînt îndreptate greșelile de tipar sau de fond. Lat. errata (sec. XIX).

erată (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ERÁTĂ s. f. listă adăugată la sfârșitul unei cărți, conținând semnalarea și îndreptarea greșelilor de tipar; corrigenda. (< fr., lat. errata)

erată (Dicționaru limbii românești, 1939)
*erátă f., pl. e. Greșit zis îld. tabla greșelilor de tipar la o carte saŭ simplu greșelĭ. Ceĭ ce zic așa se ĭaŭ după fr. errata, care e lat. errata, pl. de la erratum, greșeală, eroare. Cînd e o singură greșeală Francejiĭ zic erratum.

erată (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
erátă s. f., g.-d. art. erátei; pl. eráte

erată (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
erată f. lista greșelilor de tipar cu arătarea îndreptărilor de făcut.

erată (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ERÁTĂ, erate, s. f. Listă la sfârșitul unei cărți în care sunt semnalate și îndreptate greșelile de tipar sau de fond. — Din fr., lat. errata.