erbacee - explicat in DEX

erbacee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ERBACÉE, erbacee, adj., s. f. (Plantă) care are tulpina subțire, fragedă, moale și apoasă, de obicei verde. – Din fr. herbacé, lat. herbaceus.

erbacee (Dicționar de neologisme, 1986)
ERBACÉE adj., s.f. (Plantă) cu tulpina fragedă, moale (ca iarba). [Pron. -ce-e, pl.invar. / < fr. herbacé, cf. lat. herba – iarbă].

erbacee (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ERBACÉE adj., s. f. (plantă) cu tulpina subține, nelignificată, cu aspect de iarbă. (< fr. herbacé, lat. herbaceus)

erbacee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
erbacée adj. f., s. f., pl. erbacée

erbacee (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ERBACÉE, erbacee, adj., s. f. (Plantă) care are tulpina subțire, fragedă, moale și apoasă, de obicei verde. — Din fr. herbacé, lat. herbaceus.