eradica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ERADICÁ, eradíc, vb. I.
Tranz. A smulge din rădăcini, a dezrădăcina;
p. ext. a stârpi, a desființa. – Din
lat.,
it. eradicare.eradica (Dicționar de neologisme, 1986)ERADICÁ vb. I. tr. (
Latinism) A smulge din rădăcini, a dezrădăcina; (
p. ext.) a stârpi, a desființa, a extirpa. [P.i.
eradíc. / < lat., it.
eradicare].
eradica (Marele dicționar de neologisme, 2000)ERADICÁ vb. tr. a smulge din rădăcini, a dezrădăcina; (p. ext.) a stârpi, a desființa, a extirpa. (< lat., it.
eradicare, fr.
éradiquer)
eradica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eradicá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
eradicheázăeradica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ERADICÁ, eradichez, vb. I.
Tranz. A smulge din rădăcini, a dezrădăcina;
p. ext. a stârpi, a desființa. [
Prez. ind. și:
eradíc] —
Din lat.,
it. eradicare.