epavă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPÁVĂ, epave, s. f. Rămășiță a unei nave scufundate sau
eșuate. ♦
Fig. Persoană ajunsă într-o stare fizică sau morală mizerabilă, om distrus, ruinat (fizic sau moral). – Din
fr. épave.