eșua (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EȘUÁ, eșuez, vb. I.
Intranz. 1. (Despre vapoare; la
pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă.
2. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [
Pr.:
-șu-a] – Din
fr. échouer.