epatant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPATÁNT, -Ă, epatanți, -te, adj. Care epatează; uluitor, uimitor. – Din
fr. épatant.epatant (Dicționar de neologisme, 1986)EPATÁNT, -Ă adj. Care epatează; uimitor, uluitor. [< fr.
épatant].
epatant (Marele dicționar de neologisme, 2000)EPATÁNT, -Ă adj. care epatează. (< fr.
épatant)
epatant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)epatánt adj. m.,
pl. epatánți; f. epatántă, pl. epatánteepatant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EPATÁNT, -Ă, epatanți, -te, adj. Care epatează; uluitor, uimitor. — Din
fr. épatant.