epatare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPATÁRE, epatări, s. f. Acțiunea de
a epata și rezultatul ei; uluire, uimire. –
V. epata.epatare (Dicționar de neologisme, 1986)EPATÁRE s.f. Acțiunea de a (se) epata și rezultatul ei; uluire; uimire. [<
epata].
epatare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)epatáre s. f.,
g.-d. art. epatắrii; pl. epatắriepatare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EPATÁRE, epatări, s. f. Acțiunea de
a epata și rezultatul ei; uluire, uimire. —
V. epata.