epecie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPECÍE, epecii, s. f. Folosire a indivizilor unei specii ca substrat de către indivizii altei specii. – Din
fr. épecie.epecie (Dicționar de neologisme, 1986)EPECÍE s.f. (
Biol.) Folosire a indivizilor unei specii ca substrat de către indivizii altei specii. [Gen.
-iei. / < fr.
époecie, cf. gr.
epi – pe,
oikos – casă].
epecie (Marele dicționar de neologisme, 2000)EPECÍE s. f. (biol.) folosire a indivizilor unei specii ca substrat de viață de către indivizii altor specii. (< fr.
époecie)
epecie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)epecíe s. f.,
art. epecía, g.-d. art. epecíei; pl. epecíi, art. epecíileepecie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EPECÍE, epecii, s. f. Folosire a indivizilor unei specii ca substrat de către indivizii altei specii. — Din
fr. épecie.