eparhie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPARHÍE, eparhii, s. f. Diviziune administrativă bisericească, condusă de un episcop; episcopie, dieceză. – Din
ngr. eparhía.eparhie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)eparhíe (eparhíi), s. f. – Dioceză. –
Mr. eparhie. Ngr. ἐπαρχία (Murnu 21; Gáldi 180).
Sec. XVII. –
Der. eparhial, adj. (diocezan);
eparhiot, s. m. (diocezan).
eparhie (Marele dicționar de neologisme, 2000)EPARHÍE s. f. 1. circumscripție administrativă în Imperiul Roman de Răsărit. 2. subdiviziune a diecezei în biserica bizantină, condusă de un episcop; episcopie. (< fr.
eparchie, gr.
eparkhia)
eparhie (Dicționaru limbii românești, 1939)*eparhíe f. (vgr.
eparhia). Dieceză, maĭ multe județe supuse jurisdicțiuniĭ unuĭ episcop, unuĭ mitropolit orĭ unuĭ patriarh. – Și
epárhie (după rus.).
eparhie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eparhíe s. f.,
art. eparhía, g.-d. art. eparhíei; pl. eparhíi, art. eparhíileeparhie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)eparhie f. diviziune ecleziastică, întindere de țară sub jurisdicțiunea unui episcop:
în România sunt 18 eparhii. [Gr. mod.].
eparhie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EPARHÍE, eparhii, s. f. Unitate teritorială bisericească, condusă de un episcop; episcopie, dieceză. — Din
ngr. eparhía.