efracție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EFRÁCȚIE, efracții, s. f. Spargere a zidurilor, forțare a încuietorilor sau a oricărui dispozitiv de închidere, ca mijloc pentru săvârșirea unei infracțiuni. [
Var.:
efracțiúne s. f.] – Din
fr. effraction.