eforat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EFORÁT, eforate, s. n. Colegiu din Sparta antică alcătuit din cinci efori (
2); funcție sau instituție reprezentată de acest colegiu. – Din
fr. éphorat.eforat (Dicționar de neologisme, 1986)EFORÁT s.n. Demnitatea de efor; colegiul eforilor; eforie (
1) [în DN]. [< fr.
éphorat].
eforat (Marele dicționar de neologisme, 2000)EFORÁT s. n. demnitatea de efor: colegiul eforilor; eforie (1). (< fr.
éphorat)
eforat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eforát s. n.eforat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EFORÁT s. n. Colegiu din Sparta antică alcătuit din cinci efori (
2); funcție sau instituție reprezentată de acest colegiu. — Din
fr. éphorat.