efractor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EFRACTÓR, -OÁRE, efractori, -oare, s. m. și
f. Persoană care a comis o efracție. – Din
fr. effracteur.efractor (Dicționar de neologisme, 1986)EFRACTÓR s.m. Infractor care a comis o spargere. [< fr.
effracteur].
efractor (Marele dicționar de neologisme, 2000)EFRACTÓR, -OÁRE s. m. f. infractor care a comis o spargere. (< fr.
effracteur)
efractor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)efractór (e-frac-) s. m.,
pl. efractóriefractor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EFRACTÓR, -OÁRE, efractori, -oare, s. m. și
f. Persoană care a comis o efracție. — Din
fr. effracteur.