eforie - explicat in DEX

eforie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EFORÍE, eforii, s. f. Nume dat unor instituții administrative de utilitate publică sau culturală din trecut; consiliul de conducere al acestor instituții; sediul acestor consilii; epitropie. – Din ngr. eforía.

eforie (Dicționar de neologisme, 1986)
EFORÍE s.f. 1. (Ant.) Eforat. 2. Corp de persoane care alcătuiau conducerea colectivă a unei instituții de cultură sau de binefacere, constituind un fel de consiliu de administrație. ♦ Instituție condusă de un corp de efori. [Gen. -iei. / cf. fr. éphorie, gr. ephoria].

eforie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EFORÍE s. f. 1. (ant.) eforat. 2. (în trecut) conducere colectivă a unei instituții de cultură sau de binefacere, un fel de consiliu de administrație. ◊ instituție condusă de un corp de efori. (< fr. éphorie, fr. ephoria)

eforie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*eforíe f. (ngr. eforía). Funcțiunea de efor. Consiliŭ de administrațiune: eforia spitalelor. Localu (bĭurou) eforilor: palatu Eforiiĭ Spitalelor Civile din Bucureștĭ. V. epitropie.

eforie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
EFORIE, oraș în jud. Constanța, situat pe fâșia litorală înaltă dintre L. Techirghiol și Marea Neagră; 9.295 loc. (1995). Renumit centru balneoclimateric și de odihnă format din două stațiuni (Eforie Nord și Eforie Sud), indicate pentru tratarea afecțiunilor reumatismale, neurologice periferice, respiratorii, ginecologice, rahitism, decalcifieri, anemii, a unor boli dermatologice etc. La Eforie Nord funcționează două baze de tratament (una legată de complexul hotelier Meduza, Delfinul, Steaua de Mare și alta de clinica Grand), iar la Eforie Sud, două sanatorii pentru copii (reumatologic și pentru debilitate și rahitism). În 1894, Eforia Spitalelor din București a construit primul sanatoriu care a constituit nucleul stațiunii de mai târziu. Până în 1933, când a fost declarat oraș, E. a aparținut de orașul Techirghiol. Înainte de 1950, Eforie Sud s-a numit Carmen Sylva, iar între 1950 și 1962, Vasile Roaită.

eforie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
EFORÍE (‹ ngr.) s. f. (În trecut) Instituție administrativă de utilitate publică social-culturală (ex. Eforia Spitalelor Civile din București, 1864; Eforia Școalelor, pentru coordonarea învățământului în Țara Românească, 1833); consiliul de conducere al acestei instituții; epitropie (2).

eforie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
eforíe s. f., art. eforía, g.-d. art. eforíei; pl. eforíi, art. eforíile

eforie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
eforie f. 1. consiliu de administrațiune: eforia spitalelor, școalelor; 2. locul unde s’adună eforii: palatul eforiei; 3. funcțiunea de efor.

eforie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EFORÍE, eforii, s. f. Nume dat unor instituții administrative de utilitate publică sau social-culturală din trecut; consiliul de conducere al acestor instituții; sediul acestor consilii; epitropie. — Din ngr. eforía.