efort (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EFÓRT, eforturi, s. n. 1. Încordare voluntară a puterilor fizice sau psihice ale organismului în vederea realizării unui randament superior celui obișnuit; strădanie, străduință.
2. (
Fiz.) Rezultantă a forțelor interioare dintr-o secțiune a unui corp deformabil, cauzată de solicitări exterioare, de căldură etc. – Din
fr. effort.efort (Dicționar de neologisme, 1986)EFÓRT s.n. Încordare fizică sau intelectuală pentru atingerea unui scop; acțiune energică fizică sau intelectuală, sforțare, străduință. ♦ Forță interioară care ia naștere sub acțiunea unei solicitări la care este supus un material și care se opune acestei solicitări. [Pl.
-uri. / < fr.
effort].
efort (Marele dicționar de neologisme, 2000)EFÓRT s. n. 1. încordare fizică sau intelectuală pentru atingerea unui scop; sforțare, străduință. 2. (fiz.) rezultantă a forțelor inferioare dintr-o secțiune a unui corp deformabil, cauzată de solicitări exterioare, de efecte termice etc. (< fr.
effort)
efort (Dicționaru limbii românești, 1939)*efórt n., pl.
urĭ (fr.
effort).
Barb. Sforțare.
efort (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)efórt s. n.,
pl. efórturiefort (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EFÓRT, eforturi, s. n. 1. Mobilizare a forțelor fizice sau psihice ale organismului în vederea realizării unui randament superior celui obișnuit sau pentru a învinge o dificultate; strădanie, străduință.
2. (
Fiz.) Rezultantă a forțelor interioare dintr-o secțiune a unui corp deformabil, cauzată de solicitări exterioare, de căldură etc. — Din
fr. effort.