durduliu - explicat in DEX

durduliu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DURDULÍU, -ÍE, durdulii, adj. (Despre ființe și părți ale lor) Gras (1), rotofei, dolofan; bucălat; durd. – Durd + suf. -uliu.

durduliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
durdulíu adj. m., f. durdulíe; pl. m. și f. durdulíi

durduliu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
durduliu a. grăsuliu, scurt și gros. [V. durd].

durduliu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DURDULÍU, -ÍE, durdulii, adj. (Despre ființe și părți ale lor) Gras (1), rotofei, dolofan; bucălat; durd. — Durd + suf. -uliu.

durduliŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
durdulíŭ, -íe adj. (d. durd. V. durdan). Fam. Cu forme rătunde, grăsuliŭ: fată durdulie. V. dopliță.