durere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DURÉRE, dureri, s. f. 1. Suferință fizică suportată de cineva.
2. Fig. Suferință morală; mâhnire, întristare. ◊
Loc. adv. Cu durere = îndurerat, trist. –
V. durea.durere (Dicționaru limbii românești, 1939)durére f. Suferință fizică.
Fig. Întristare:
vorbea cu mare durere. – Vechĭ
duroare. Într’un descîntec din Banat
durime (Șez. 35, 110).
durere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)durére s. f.,
g.-d. art. durérii; pl. duréridurere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)durere f. suferință fizică sau morală. [Nume verbal dela
a durea].
durere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DURÉRE, dureri, s. f. 1. Suferință fizică suportată de cineva.
2. Fig. Suferință morală; mâhnire, întristare. ◊
Loc. adv. Cu durere = îndurerat, trist. —
V. durea.