duhori(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DUHORÍ,duhoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duhni (1), a puți. – Din duhoare.
duhori(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) duhorí(a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. duhorésc, imperf. 3 sg. duhoreá; conj. prez. 3 să duhoreáscă
duhori(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DUHORÍ,duhoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duhni (1), a puți. — Din duhoare.