duhliu - explicat in DEX

duhliu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DUHLÍU, -ÍE, duhlii, adj.(Rar) Glumeț, hazliu, spiritual. – Duh + suf. -liu (după chef – chefliu, haz – hazliu).

duhliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!duhlíu (rar) (du-hliu/duh-liu) adj. m., f. duhlíe; pl. m. și f. duhlíi

duhliu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
duhliu a. plin de duh, spiritual: vestit de înțelept și de duhliu CAR. [Formațiune analogică].

duhliu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DUHLÍU, -ÍE, duhlii, adj. (Rar) Glumeț, hazliu, spiritual. — Duh + suf. -liu.