duelgi - explicat in DEX

duelgi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DUELGÍ, duelgesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv.) A avea mania de a se duela. [Pr.: du-el-] – Din duelgiu (derivat regresiv).

duelgi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!duelgí (a se ~) (înv.) (du-el-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se duelgéște, imperf. 3 sg. se duelgeá; conj. prez. 3 să se duelgeáscă

duelgi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DUELGÍ, duelgesc, vb. IV. Refl. (recipr.) (Înv.) A avea mania de a se duela. [Pr.: du-el-] — Din duelgiu (derivat regresiv).