duecento (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUECÉNTO s. n. Cuvânt care indică arta, literatura și în general cultura italiană din
sec. XIII. [
Pr.:
du-e-] –
Cuv. it.duecento (Dicționar de neologisme, 1986)DUECÉNTO s.n. (
Lit.) Termen folosit pentru a denumi sec. XIII în Italia și extins apoi asupra artei, literaturii și culturii italiene din acel secol. [Pron.
du-e-, var.
ducento s.n. / < it.
duecento].
duecento (Marele dicționar de neologisme, 2000)DUECÉNTO s. n. cultura, literatura și arta italiană din sec. XIII. (< it.
duecento)
duecento (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)duecénto (
it.)
(du-e-) s. n.,
art. duecéntoulduecento (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUECÉNTO s. n. Cuvânt care indică arta, literatura și în general cultura italiană din
sec. XIII. [
Pr.:
du-e-] —
Cuv. it.