duet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUÉT, duete, s. n. Compoziție muzicală sau parte a unei compoziții muzicale care se execută pe două voci sau la două instrumente; grup vocal sau instrumental care execută o asemenea compoziție; duo. – Din
it. duetto.duet (Dicționar de neologisme, 1986)DUÉT s.n. 1. Ansamblu de doi cântăreți sau instrumentiști; compoziție muzicală interpretată de două voci sau de două instrumente; duo.
2. (
Fig.) Discuție, taifas în doi. [Pron.
du-et, pl.
-te, -turi. / < it., fr.
duetto].
duet (Marele dicționar de neologisme, 2000)DUÉT s. n. 1. formație vocală de doi interpreți. 2. compoziție scrisă pentru o asemenea formație; duo. 3. (fig.) discuție, taifas în doi. (< it.
duetto)
duet (Dicționaru limbii românești, 1939)* duét n., pl.
e (it.
duetto).
Muz. Cîntare pentru doŭă vocĭ orĭ instrumente. Concert de doĭ cîntărețĭ. V. terțet.
- Se zice și duo.duet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)duét s. n.,
pl. duéteduet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)duet n. bucată de muzică pentru două voci sau pentru două instrumente.
duet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUÉT, duete, s. n. Ansamblu de două voci care cântă împreună o compoziție muzicală, fiecare executând o partidă separată; lucrare muzicală scrisă pentru acest ansamblu. — Din
it. duetto.