duelist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUELÍST, dueliști, s. m. (Rar) Persoană care se bate în duel. [
Pr.:
du-e-] – Din
fr. duelliste.duelist (Dicționar de neologisme, 1986)DUELÍST s.m. Luptător într-un duel; persoană căreia îi place să dueleze. [Cf. fr.
duelliste, it.
duellista].
duelist (Marele dicționar de neologisme, 2000)DUELÍST s. m. luptător într-un duel. (< fr.
duelliste)
duelist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)duelíst (rar)
(du-e-) s. m.,
pl. duelíștiduelist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)duelist m. cel ce se bate sau caută să se bată în duel.
duelist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUELÍST, dueliști, s. m. (Rar) Persoană care se bate în duel. [
Pr.:
du-e-] — Din
fr. duelliste.