duel - explicat in DEX

duel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DUÉL, dueluri, s. n. Luptă care se desfășoară (după un anumit cod) între două persoane înarmate, în prezența unor martori și care are drept scop tranșarea unui diferend personal. ♦ Luptă în care artileriile celor două armate inamice trag simultan una asupra celeilalte. ♦ Fig. Polemică vie care are loc între două persoane, două publicații etc. – Din fr. duel, lat. duellum.

duel (Dicționar de neologisme, 1986)
DUÉL s.n. Luptă cu armele între două persoane, dată în prezența unor martori fixați dinainte, în vederea lămuririi unui diferend. ♦ (Fig.) Luptă între două persoane, între două grupuri. [Pron. du-el. / cf. fr. duel, it. duello, lat. duellum – război].

duel (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
duél (duéluri), s. n. – 1. Luptă între două persoane înarmate. – 2. (Fig.) Polemică. Fr. duel. – Der. duela, vb. (rar, a se bate în duel); duelist, s. m., din fr.; duelgiu, s. m. (duelist).

duel (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DUÉL s. n. 1. luptă cu armele între două persoane, dată în prezența unor martori fixați dinainte, în vederea lămuririi unui diferend. 2. ~ de artilerie = acțiune în care artileriile părților beligerante trag simultan una asupra celeilalte. 3. (fig.) luptă, dispută între două persoane, grupuri, publicații. (< fr. duel, lat. duellum)

duel (Dicționaru limbii românești, 1939)
* duél n., pl. urĭ și e (fr. duel, d. lat. duellum, variantă din bellum, războĭ). Luptă între doĭ oamenĭ, de ordinar cu sabĭa, floreta orĭ pistolu, în fața unor martorĭ. Luptă: duel de artilerie.

duel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
duél s. n., pl. duéluri

duel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
duel n. 1. luptă între doi oameni înarmați și în prezența martorilor; 2. luptă în genere.

duel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DUÉL, dueluri, s. n. Luptă care se desfășoară (după un anumit cod) între două persoane înarmate, în prezența unor martori și care are drept scop tranșarea unui diferend personal. ♦ Luptă în care artileriile celor două armate inamice trag simultan una asupra celeilalte. ♦ Fig. Polemică vie care are loc între două persoane, două publicații etc. — Din fr. duel, lat. duellum.