domestici - explicat in DEX

domestici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOMESTICÍ, domesticesc, vb. IV. Tranz. A obișnui un animal sălbatic să trăiască alături de oameni (spre a le aduce anumite foloase); a îmblânzi. ◊ Refl. Cerbul s-a domesticit. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să devină sau a deveni mai potolit, mai sociabil. – Din domestic.

domestici (Dicționar de neologisme, 1986)
DOMESTICÍ vb. IV. tr., refl. A (se) face domestic; a (se) îmblânzi. [Cf. fr. domestiquer].

domestici (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DOMESTICÍ vb. tr., refl. a (se) face domestic; a (se) îmblânzi. (< fr. domestiquer)

domestici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
domesticí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. domesticésc, imperf. 3 sg. domesticeá; conj. prez. 3 să domesticeáscă

domesticì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
domesticì v. a face domestic, a îmblânzi.

domestici (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOMESTICÍ, domesticesc, vb. IV. Tranz. A obișnui un animal sălbatic să trăiască alături de oameni (spre a le aduce anumite foloase); a îmblânzi. ◊ Refl. Cerbul s-a domesticit. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să devină sau a deveni mai potolit, mai sociabil. — Din domestic.