domesticire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOMESTICÍRE, domesticiri, s. f. Acțiunea de
a (se) domestici și rezultatul ei; îmblânzire. –
V. domestici.domesticire (Dicționar de neologisme, 1986)DOMESTICÍRE s.f. Acțiunea de a (se) domestici și rezultatul ei; îmblânzire. [<
domestici].
domesticire (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DOMESTICÍRE (‹
domestici)
s. f. Proces îndelungat, efectuat sub controlul omului, de transformare a animalelor sălbatice în animale domestice și de modificare a caracteristicilor lor biologice corespunzător intereselor lui economice.
domesticire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)domesticíre s. f.,
g.-d. art. domesticírii; pl. domesticíridomesticire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOMESTICÍRE, domesticiri, s. f. Acțiunea de
a (se) domestici și rezultatul ei; îmblânzire. —
V. domestici.