domenial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOMENIÁL, -Ă, domeniali, -e, adj. (Rar) Care aparține unui domeniu (
1), privitor la un domeniu. [
Pr.:
-ni-al] – Din
fr. domanial (după
domeniu).domenial (Dicționar de neologisme, 1986)DOMENIÁL, -Ă adj. Care aparține unui domeniu. [Pron.
-ni-al. / cf. fr.
domanial].
domenial (Marele dicționar de neologisme, 2000)DOMENIÁL, -Ă adj. care aparține unui domeniu (public). (< fr.
domenial)
domenial (Dicționaru limbii românești, 1939)* domeniál, -ă adj. (d.
domeniŭ; fr.
domanial). De domeniŭ, al domeniuluĭ (maĭ ales al statuluĭ):
inspector domenial, veniturĭ domeniale. – Maĭ bine
domi-.domenial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)domeniál (rar)
(-ni-al) adj. m.,
pl. domeniáli; f. domeniálă, pl. domeniáledomenial (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)domenial a. ce ține de domeniul Statului:
venituri domeniale.domenial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOMENIÁL, -Ă, domeniali, -e, adj. (Rar) Care aparține unui domeniu (
1), privitor la un domeniu. [
Pr.: -
ni-al] — Din
fr. domanial (după
domeniu).